Detectiv Economic » COMENTARIU http://detectiveconomic.ro Stiri financiare Sat, 19 Nov 2016 12:28:26 +0000 ro-RO hourly 1 http://wordpress.org/?v=4.2.19 Consilierul guvernatorului BNR trage semnalul de alarma. Suntem aproape de recesiune! http://detectiveconomic.ro/consilierul-guvernatorului-bnr-trage-semnalul-de-alarma-suntem-aproape-de-recesiune/ http://detectiveconomic.ro/consilierul-guvernatorului-bnr-trage-semnalul-de-alarma-suntem-aproape-de-recesiune/#comments Sat, 19 Nov 2016 00:14:59 +0000 http://detectiveconomic.ro/?p=212
  • Consilierul guvernatorului de la Cancelaria BNR, Lucian Croitoru atrage atentia asupra situatiei economice in care se afla Romania.
  • Lucian Croitoru sustine pe platforma de opinii a BNR ca suntem mai aproape decat am crede fie de o ajustare controlata, fie de o recesiune
  •  


     

    lucian-croitoruIntr-un articol publicat in prima parte a acestui an (Croitoru, 2016) sustineam ca deficitul de cerere din Romania a disparut undeva in cursul anului 2013, dupa care a aparut un surplus de cerere. Cu alte cuvinte, PIB-ul efectiv al Romaniei a intrecut nivelul sau potential inca din 2013 sau, in jargon, gap-ul PIB a devenit pozitiv. Afirmatia mea nu a exprimat o intuitie. Ea s-a bazat pe o demonstratie riguroasa a existentei unei supraestimari sistematice si, de aceea, inevitabile pe termen mai lung, a nivelului PIB potential si a ratei naturale a dobanzii, in orice proces de estimare a acestor variabile neobservabile, indiferent de institutia/persoana care face estimarea.

    In acel studiu am aratat ca, „date fiind supraestimarea si datele disponibile la momentul analizei, ideea ca gap-ul PIB s-a inchis inca din 2013 nu poate fi respinsa. Inflatia generata de cerere a ramas stabila in perioada 2013-2015 deoarece excedentul de cerere indicat de gap-ul pozitiv al PIB si de cresterea relativ rapida a creditului a fost plasata in strainatate”, adica stimuleaza cererea in alte tari. Deteriorarea balantei bunurilor in anii mentionati pe ruta bunurilor de consum, in special pe cea a bunurilor alimentare, sustine aceasta idee.

    Am aratat, de asemenea, ca procesul acesta prin care reducerea TVA si cresterile salariale stimuleaza economiile altor tari „nu poate dura, iar inflatia determinata exclusiv de cerere (inflatia cererii) va creste. In acest context, masurile din 2016, de reducere a TVA cu 4 puncte procentuale concomitent cu cresterea semnificativa a cheltuielilor salariale, nu sunt sustenabile. Ele exercita presiuni pentru cresterea deficitului de cont curent si a inflatiei.”

    Concluzia mea era aceea ca „intarirea politicii monetare ar trebui sa fie mai ferma si mai timpurie”, dar atrageam atentia ca, in perioadele de boom, din cauza subestimarii sistematice a gap-ului PIB si a gap-ului ratei dobanzii, depinzand de combinatia dintre aceste subestimari, politica monetara ar putea fi mai restrictiva decat intentioneaza banca centrala.

    In acest articol vreu doar sa prezint unele date care sa arate mai clar de ce am sustinut ca PIB s-a inchis in 2013, adica acum aproape 3 ani.

    Pentru a arata de ce afirm ca inchiderea gap-ului a avut loc cu aproape trei ani mai devreme decat este acceptat de producatorii de astfel de estimari din Romania, voi prezenta date care sa arate cum evolueaza estimarile gap-ului PIB potential pornind de la cel mai mare gap pozitiv (inflationist) inainte de 2008 estimat de BNR. Acest nivel a fost estimat inainte de criza in runda de prognoza din 2008 Q4 si se refera la 2008 Q3. Numim acest nivel nivelul benchmark.

    Acest nivel nu este ales intamplator, ci pentru un motiv foarte clar: la el s-a ajuns treptat, pe masura ce faza expansionista a ciclului se extindea in timp. Astfel, in fiecare din rundele anterioare rundei din 2008 Q4, gap-ul PIB a tins sa inregistreze valorile cele mai mari in jurul datei la care se facea estimarea, iar de la runda la runda, aceste valori au tins sa fie mai mari, pana cand in runda din 2008 Q4, a atins nivelul cel mai mare in 2008 Q3. Dupa aceasta data, economia a intrat in recesiune. De exemplu, in runda din 2006 Q2, valoarea cea mai mare a gap-ului PIB s-a inregistrat in 2006 Q1, si nu in, de exemplu, 2005 Q1. Similar, in runda de prognoza din 2008 Q3, valoarea cea mai mare a gap-ului PIB s-a inregistrat in 2008 Q2, si nu in, de exemplu, 2006 Q3. Ultima runda inainte de intrarea in recesiune a fost cea din 2008 Q4, unde s-a inregistrat nivelul benchmark.

    Avand aceste clarificari facute, putem explica acum cum apare procesul de identificare a supraestimarii gap-ului PIB. In Fig. 1 sunt prezentate doua curbe care se refera la rundele de estimare realizate dupa criza, cu referire la gap-urile PIB de dinainte de criza. Linia albastra arata ca in toate rundele ulterioare celei din 2008 Q4, valorile cele mai apropiate de nivelul benchmark s-au plasat mai devreme in timp decat data nivelului benchmark (2008 Q3). De exemplu, la estimarea din 2009 Q1, valoarea estimata cea mai apropiata de nivelul benchmark a aparut cu un trimestru mai devreme (adica in 2008 Q2). Apoi, la runda din 2009 Q2, valoarea cea mai apropiata de nivelului benchmark a aparut cu sase trimestre mai devreme (adica in 2007 Q1). La runda din 2009 Q3 a aparut cu sapte trimestre mai devreme (adica in 2006 Q4) decat data nivelului benchmark. Si tot asa. Aceasta arata ca nivelul gap-ului PIB estimat in timp real pentru trimestrul respectiv este subestimat. Dar, asa cum am aratat in articolul mentionat (Croitoru, 2016), subestimarea este, in medie, valabila pentru orice trimestru. Linia rosie din Fig. 1 arata estimarile gap-lui PIB facute pentru 2008 Q3 in toate cele 32 de runde de prognoza care au urmat. Cea mai inalta estimare a intrecut nivelul benchmark de aproape 4,8 ori.

    Pentru simetrie, dar ca o abatere scurta de la argumentarea privind inchiderea gap-ului PIB in 2013, am facut acelasi exercitiu pentru a arata procesul de supraestimare a gap-ului PIB in perioada de dupa 2008 Q4. In acest caz, in fiecare runda de prognoza ulterioara, valorile negative cele mai mari apar in apropierea datei la care se face estimarea, iar aceste valor negative „cele mai mari” tind sa fie din ce in ce mai mici. De exemplu, in runda din 2009 Q2, valoarea negativa cea mai mare a aparut in 2009 Q2, in runda din 2010 Q1 ea a aparut in 2010 Q2, in runda din 2011 Q3 ea a aparut in 2011 Q2 s.a.m.d. Rezultatele sunt prezentate in Fig.2, care ilustreaza procesul de supraestimare a gap-ului negativ (recesionist) al PIB. In acest caz, am pornit de la cel mai mare gap negativ estimat de BNR dupa 2008. Gap-ul PIB recesiunist cu cea mai mare valoare negativa a fost estimat in runda de prognoza din 2009 Q2 pentru 2009 Q2. Acesta este nivelul benchmark pentru perioada de dupa 2008. Linia albastra din Fig.2 arata ca acest nivel a fost supraestimat, fapt demonstrat prin aceea ca valorile cele mai apropiate de valoarea benchmark estimate in rundele succesive de prognoze au aparut mult mai tarziu. Valorile cele mai apropiate de valoarea benchmark au aparut, in medie, cu 10,3 luni mai tarziu decat in estimarea din 2009 Q2. Linia rosie din Fig. 2 arata estimarile gap-ului PIB facute pentru 2009 Q2 in toate rundele de prognoza incepand cu runda din 2009 Q2.

    Revin acum la argumentatia privind inchiderea gap-ului PIB in 2013. In medie, nivelurile cele mai apropiate de nivelul benchmark de dinainte de criza au aparut cu 8,3 trimestre mai devreme. Aceasta inseamna cu 2 ani si un trimestru mai devreme decat se credea in 2008 Q4. Aplicand aceasta medie pentru a corecta estimarea comuna celor mai multor case de prognoza, conform careia gap-ul PIB s-a inchis in 2016 Q1, rezulta ca este foarte probabil ca gap-ul PIB sa se fi inchis spre sfarsitul anului 2013.

    Daca gap-ul PIB s-a inchis acum aproape trei ani si de atunci a devenit tot mai stimulativ, inseamna ca suntem in plin boom. Aceasta mai inseamna si ca politica monetara este mai relaxata decat intentioneaza sa fie, iar politica fiscala relaxata a generat un impuls fiscal, ceteris paribus, mai stimulativ la adresa economiei decat ar fi fost implicat de valoarea alternativa (negativa) a gap-ului PIB. In sfarsit, aceasta ar mai putea inseamna si ca suntem mai aproproape decat am putea crede, fie de o ajustare care sa aduca productia spre potential, fie de o recesiune, daca ajustarile nu se fac la timp.

    ]]>
    http://detectiveconomic.ro/consilierul-guvernatorului-bnr-trage-semnalul-de-alarma-suntem-aproape-de-recesiune/feed/ 0
    Cine conduce aceasta lume? Cum se prefigureaza Noua Ordine Mondiala… http://detectiveconomic.ro/cine-conduce-aceasta-lume-cum-se-prefigureaza-noua-ordine-mondiala/ http://detectiveconomic.ro/cine-conduce-aceasta-lume-cum-se-prefigureaza-noua-ordine-mondiala/#comments Sun, 17 Aug 2014 22:35:44 +0000 http://detectiveconomic.ro/?p=8 bilderberg

    • De mai bine de cinci ani, viata economica si financiara a lumii clocoteste. Nimic, pana acum nu a reusit sa stinga focul. Cineva il atata, aruncand paie cand flacarile abia mai palpaie. Pana cand va dura aceasta nesiguranta, nimeni nu stie.

     

    Unde sunt vremurile de altadata, cand economia mondiala traia dupa reguli stricte, pietele functionau dupa principiul ferm al cererii si ofertei, fara salturi inopinante, fara coborasuri dramatice? Au trecut acele vremuri linistite si previzibile. S-a intrat in zona haosului, unde chiar si cea mai usoara adiere de vant, cea mai inofensiva declaratie poate genera o adevarata furtuna pe piete, cu consecinte dintre cele mai imprevizile.

    Orice fleac declanseaza panica: o greva pe o platforma petroliera urca pretul la titei, o vorba aruncata de un analist da peste cap cursurile valutare, o ipoteza sau o prognoza prezentata cu ingrijorare in glas de un expert instituie panica generala, iar daca o agentie internationala de rating iese la rampa si arunca bomba degradarii unei note, totul se duce de rapa. Efectul negativ al tuturor acestor momente este, de cele mai multe ori, exagerat, comparativ cu efectul pozitiv pe care ar fi trebuit sa-l degaje imbunatatirea unui calificativ, sau cifre de bilant si statistici peste asteptari. Este ca si cum lumea si-a pierdut orientarea, navigand, dupa cum declara recent fostul prim ministru al Marii Britanii, „fara carma si fara capitan” intr-o directie necunoscuta. Falsa impresie. Este, de fapt, o dezordine ordonata. Pentru ca, analizand evolutiile economice si financiare din ultimele 18 luni, spre exemplu, se poate constata ca nimic nu este intamplator.

     

    Prea multe coincidente

    Intrebarea care se pune este cine da tonul, cine dicteaza cand trebuie sa actioneze o agentie de rating, sau sa lanseze avertismente si previziuni apocaliptice un economist de renume, al carui cuvant inseamna mult pentru investitorii sau speculantii din piata? Este vorba de guvernele unor tari, precum Rusia, despre care s-a speculat ca ar fi provocat, la inceputul anului, caderea dolarului SUA, sau China, a carei tenacitate intimideaza pe oricine? Sau sunt, poate, marile banci ale lumii, cercuri de interese, acel misterios „Guvern mondial din umbra”, a carui filiala este Grupul Bilderberg? Interesat este, in acest context, de urmarit cand s-au desfasurat, in ultimii trei ani, reuniunile acestui club mondial inchis al celor mai alese personalitati din diplomatie, afaceri, mass-media si politica. |n 2008, grupul s-a intalnit in SUA, cu aproape doua luni inainte de falimentul bancii americane Lehman Brothers, care a declansat criza financiara globala. Un an mai tarziu, membrii organizatiei s-au deplasat in Grecia, de unde, un an mai tarziu, urma sa izbucneasca actuala criza a datoriilor suverane din zona euro. |n 2010 gazda a fost Spania, intrunirea avand loc la inceputul lunii iunie, la cateva zile dupa ce UE, FMI si Banca Centrala Europeana aproba primul program de sustinere a economiei elene, in valoare de 110 mld.euro. Anul acesta s-a optat pentru un „teren neutru”, Elvetia, tara ai carei locuitori sunt considerati cei mai bogati de pe planeta, dupa banii investiti in diferite plasamente. Simple coincidente?

     

    Buturuga mica si carul mare

    Exista o vorba care spune ca „buturuga mica rastoarna carul mare”. Cine este buturuga? Agentiile internationale de rating, Standard & Poors, Moody’s si Fitch. Toate americane. {i toate companii nesemnificative, practic, din punct de vedere al cifrei de afaceri si care traiesc din banii primiti de la cei pe care-i studiaza. Cine este carul mare? Economia SUA, tarile din zona euro, etc. Teoretic, misiunea agentiilor de notare consta in evaluarea independentei de faliment sau de incapacitate de rambursare a unui actor economic care emite obligatiuni sau tiluri de stat. Altfel spus, ele ii informeaza pe investitori in legatura cu pericolul care-i pandeste daca imprumuta o societate sau un stat. Se lucreaza pe baza unei analize a cifrelor economice si financiare, decizia fiind una colectiva. Daca in urma cu trei ani, hotararile agentiile erau considerate simple puncte de vedere, odata cu instalarea crizei, a neincrederii si a haosului, ele s-au transformat in adevarate verdicte. Lipsiti de alte repere, investitorii se ghideaza dupa aceste concluzii, care, in cele mai multe dintre cazuri au intervenit in momente extrem de delicate, de cotitura pentru economiile unei tari sau a unei regiuni. Asa s-a intamplat, spre exemplu, anul trecut, cand, in timp ce europenii incercau sa convina un plan de salvare pentru Grecia (adusa in prag de faliment inclusiv ca urmare a implicarii marilor banci de pe Wall Street, precum Goldman Sachs), S&P, Moody’s si Fitch s-au intrecut, practic, in degradarea notelor pentru statul elen, dar si pentru Spania si Portugalia. Povestea s-a repetat anul acesta cand s-a discutat al doilea plan pentru Grecia, de 106 mld.euro.

     

    Un gest nefast

    De fiecare data cand politicienii au impresia ca pot striga „hop” rezolvand o problema, intervine una dintre agentii. A fost cazul absolut surprinzator al S&P care, dupa ce presedintele Barack Obama a obtinut cu greu acordul Congresului pentru ridicarea plafonului datoriei SUA, a retrogradat calificativul Statelor Unite. A fost un gest nefast pentru pietele financiare, aruncate intr-o noua turbulenta de o violenta incredibila. |n doar cateva saptamani, finantele mondiale, in speciale cele occidentale si mai putin cele asiatice si latino-americane, au pierdut aproape tot ce recuperasera dupa iesirea din recesiune. |n numai cateva zile s-au evaporat aproape 4.000 mld.$. {i unde s-a ajuns? Marele finantist George Soros, omul care a castigat aproape 1 mld.$ jucand impotriva lirei sterline, a declarat la mijlocul lunii trecute ca solutia tuturor necazurilor din zona euro rezida in infiintarea unui Minister unic al finantelor. Fara a comenta in vreun fel, liderii europeni au evocat necesitatea unei inaspriri a disciplinei bugetare. {i pentru ca veni vorba de politicieni, care este influenta lor asupra pietelor? De multe ori, niciuna. Exceptie fac iesirile la rampa ale cuplului franco-german, interpretat ca dovada a unitatii din interiorul zonei euro in special si al UE, in general. |n concluzie, cine conduce aceasta lume? Deocamdata, pana la instaurarea Noii Ordini Mondiale, este piata, vezi investitorii si speculantii, ale caror jocuri determina schimbari la nivel de organizare a economiei mondiale.
    Robert Zoellick, presedintele Bancii Mondiale
    • „Daca Europa, Japonia si SUA nu vor reusi sa-si indeplineasca propriile obligatiuni, aceste tari nu numai ca se vor subrezi pe sine, dar si economia mondiala”.
    • „Lumea a pasit intr-o noua faza, mult mai periculoasa. Asistam la nasterea unei noi noi furtuni, absolut diferita fata de criza financiara din 2008”
    • „Timpul dezordinii a luat sfarsit. Daca nu vom anticipa evenimente, daca nu ne vom adapta la schimbari, daca nu ne vom ridica dincolo de tacticile politice pe termen scurt sau daca nu vom recunoaste ca puterea merge mana in mana cu responsabilitatea, vor esua in ape foarte periculoase”

    Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru economie (anul 2008)
    • „Sa nu aveti nici un dubiu: ceea ce vedem este o catastrofa la toate nivelurile”

    George Soros, patronul fundatiei Soros Fund Management
    • „Chiar daca dezastrul va fi evitat, un lucru este evident: necesitatea reducerii eficitelor bugetare va impinge zona euro intr-o recesiune de lunga durata. Cu urmari politice dintre cele mai imprevizibile”

    Nouriel Roubini, profesor de economie, membru al Consiliului pentru viitorul Europei
    • Exista 50% riscul ca dificultatile financiare ale SUA, incetinirea ritmului de crestere a hinei, criza datoriei din zona euro si problemele Japoniei sa antreneze „furtuna ideala”, a carei putere va fi resimtita de economia mondiala in cel mult doi ani
    • „Vulnerabilitatea a devenit evidenta deja. Toti continua sa mearga pe drumul cresterii datoriei de stat si private. Povara devine tot mai grea, iar toate aceste dificultati isi vor spune cuvantul cel mai tarziu in 2013”.
    Cifra secolului
    4.000 mld.$ au pierdut pietele financiare mondiale in saptamana 8-12 august, dupa degradarea de catre S&P a ratingului SUA
    Citate care ne ingrozesc

    „Ne indreptam spre o Noua Ordine Mondiala si nimeni, am spus bine, nimeni nu va putea sa ne opreasca”, Nicolas Sarkozy, presedinte al Frantei

     

    „Suntem in ajunul unei transformari globale. Singurul lucru de care avem nevoie este o megacriza pentru ca natiunile sa accepte Noua Ordine Mondiala…. Suveranitatea supranationala a unei elite de intelectuali si bancheri mondiali este cu siguranta preferabila autodeterminarii nationale practicata in secolele trecute”, David Roskfeller, presedintele si fondatorul Grupului Bilderberg

     

    ]]>
    http://detectiveconomic.ro/cine-conduce-aceasta-lume-cum-se-prefigureaza-noua-ordine-mondiala/feed/ 0